Eu + low-cost = pur și simplu Londra

V-am mai povestit cândva, despre mica mea escapadă la Londra.

Dar ați reținut cui îi datorez această experiență? Prietenului tuturor românilor – Wizz Air.

Dacă vă întrebați de ce, răspunsul este relativ simplu: Într-o seară plictisitoare de iarnă, pe mine m-a luat somnul rapid, iar mami pierdea timpul pe Facebook. Brusc, i-a apărut în news feed, o ofertă pe care nu o putea refuza. 40 de Euro, bilete de avion București-Londra și retur. Practic, pomană. În cei 40 de euro era inclus și Wizz Priority, adică un extra bagaj de  55x40x20, de care noi nu am profitat, pentru că mami nu a făcut strop de research și nu știa la acel moment ce înseamnă asta. Partea bună este că acum știe absolut toate detaliile despre orice fel de bagaje de mână Wizz Air.

Dacă ar fi știu mami de Wizz Priority la timpul potrivit, m-aș fi plimbat și eu mai mult cu căruciorul, prin Londra. Cum nu a știut, am admirat orașul din brațele ei.

citybreak londra

Trecând de la bagaje, la călătoria în sine, trebuie să recunosc că zborul până acolo, nu a fost chiar lapte cu miere. În primul rând au fost două dezavantaje evidente, dar pe care mami și le-a asumat, în clipa în care a achiziționat biletele: nu am avut un loc al meu, pe scaun, cu toate că prețul biletului meu de avion a fost mai ridicat decât al mamei(practic, tot ieftin, doar mai scump), iar spațiul nu era deloc generos.

Dar știți și voi, cum este într-o relație care nu-i perfectă. În momentul în care simți nevoia să iei o decizie, legată de viitor, nu o iei impulsiv. Pui în balanță bilele verzi și bilele roșii. Dacă m-ați fi întrebat , ce părere am despre zbourile low-cost, când eram în drum spre Anglia și nu aveam loc nici măcar să mișc picioarele, iar numărul de adulți, pe metru pătrat era prea mare pentru mine, aș fi zis never again. Doar că acum, calmă fiind și ascultând elefantul Cici, în surdină, vă spun așa: poate user experience-ul nu este fenomenal, dar raportul calitate-preț compensează, în consecință nu există urmă de îndoială că voi mai zbura low-cost.

PS: am ajuns la hotel cu ceva timp după miezul nopții. Primul lucru pe care l-am auzit, atunci când am intrat în cameră, a fost un mare NUUU, din gura mamei. Sunteți curioși de ce se panicase, până la nivelul de urlet? Bateria de la telefon i se consumase, pe drum și în momentul în care a scos încărcătorul, din geantă, a observat că priza de România-i una, cea de Anglia, alta. Da, ar fi trebuit un adaptor. Nu, nu avea.

Nu, chiar nu am uitat că am mai scris despre excursia mea la Londra. Acum am revenit cu aceste vorbe de completare, în acest articol pentru SuperBlog 2019.

Poate mai vrei să vezi:

Leave a Comment