Nu prea îmi explic cum am ajuns la pomana de 7 ani, a străbunicului meu. Mie mi-a promis mama că mergem la munte, la o competiție de whist. Am zis: gata, m-am scos! Aer curat, plimări multe și jocuri de cărți. Nu știu alți bebeluși cum sunt dar eu știu regulile de la whist de pe vremea când eram în burtică.

Cum am ajuns la pomana de 7 ani

( nu știu ce reprezintă, dar am tras și eu cu urechea ca să înțeleg unde sunt)

Buuun, cum stăteam eu entuziasmată în noul meu scaun de mașină, mă uit pe geam și observ că nu vedeam niciun munte. Îmi era totuși cunoscut peisajul…era drumul spre țară. Ca să vezi, pe mine nu m-a anunțat nimeni de schimbarea de planuri. Hmmm, am oprit. Dar a cui o fi casa asta, cu aceste crunci imense pe ea. Ups, are cruci și prin curte. Interesante, ia să le studiez puțin.

Plin de cruci, pe cuvânt de onoare. Am mai fost la un moment dat într-un loc așa. Parcă îi zice cimitir. A venit un domn în rochie neagră (părea un fel de rudă a celui ce m-a botezat pe mine), toți oamenii s-au așezat în jurul lui și a ținut o slujbă(nici asta nu știu ce e, dar am auzit zvonuri). Eu m-am plimbat, în jurul lor…

De la cimitir, ne-am dus acasă. Să vezi și să nu crezi câte mașini erau. Ai fi zis că e parcarea de la mall, într-o zi de duminică. Și oameni mulți. Cred că peste 50. Mă rog, eu am mâncat ceva și am plecat în expediție. Mi-am dat fusta jos(căci nu sunt prea grațioasă, de felul meu) și m-am dus să îi analizez. Printre ei, am găsit și câțiva verișori de ai, mai apropiați de vârstă și ne-am jucat toată ziua.

Unii m-au văzut pentru prima dată și s-au cam mirat la mine: ba că merg, ba că știu să fac X lucru, ba că mă joc singură. Dar ce or vrea? Să stau după fusta lui mami la vârsta asta? Am deja 1 an….

Una peste alta, mi-a plăcut la pomana de 7 ani a străbunicului.

Mi-ar fi plăcut să îl și cunosc.Așa spune mami.

Ne auzim mai târziu, să vă povestesc și cum am petrecut la mare de 1 mai