Mami și primul atac de panică

Eu sunt un bebeluș pe picioarele mele (și la propriu și la figurat). De cele mai multe ori, adulții mei sunt prea relaxați în ceea ce mă privește.Totuși, astăzi mami a avut parte de o trezire pe cinste și a devenit brusc unul dintre părinții panicați.

Părinții panicați nu fac parte din cotidianul meu…

La ora 6, tati a trezit-o și i-a spus:

– Plec la serviciu, Marisol (eu sunt Marisol, știți deja că am multe porecle. Păcat că nu mai sunt la modă ID-urile de mess) a coborât din pat de la tine și a venit în sufragerie. Informația aceasta ar fi trebuit să fie suficient de șocantă, să o ridice pe mami din pat. Nu de alta, dar abia m-am ridicat în picioare de o săptămână).

– Da, da poți să pleci, mă duc imediat. ( asta a spus mami, în timp ce s-a întors pe partea cealaltă și a adormit la loc). Încă nu realizase de ce devin uneori părinții panicați.

Și uite așa eu,mi-am petrecut aproape 3 ore, singură prin casă. Un bebeluș de 7 luni, conceput, născut și crescut de 2 adulți prea relaxați,

Acel moment în care mami a înțeles, în sfârșit, părinții panicați

La ora 9 mami s-a trezit și ar putea sa jure că a făcut o veșnicie din dormitor până la mine. Pe drum a murit și a înviat de 3 ori. S-a pus pe jos, îi tremurau genunchii. Am tratat-o și eu la fel: am deschis un ochi, m-am întors cu fundul în sus și m-am culcat la loc. Pentru că da, între timp mă plictisisem și am tras un pui de somn. Ea mi-a făcut o poză.

Mami a părut afectată de incident toata ziua, ca și când nu ar ști că eu mă descurc în orice situație. Doar ați mai citit și alte întâmplări cu mine.

Leave a Comment