Eu sunt un bebeluș pe picioarele mele (și la propriu și la figurat). De cele mai multe ori, adulții mei sunt prea relaxați în ceea ce mă privește.Totuși, astăzi mami a avut parte de o trezire pe cinste și a devenit brusc unul dintre părinții panicați.

Părinții panicați nu fac parte din cotidianul meu…

La ora 6, tati a trezit-o și i-a spus:

– Plec la serviciu, Marisol (eu sunt Marisol, știți deja că am multe porecle. Păcat că nu mai sunt la modă ID-urile de mess) a coborât din pat de la tine și a venit în sufragerie. Informația aceasta ar fi trebuit să fie suficient de șocantă, să o ridice pe mami din pat. Nu de alta, dar abia m-am ridicat în picioare de o săptămână).

– Da, da poți să pleci, mă duc imediat. ( asta a spus mami, în timp ce s-a întors pe partea cealaltă și a adormit la loc). Încă nu realizase de ce devin uneori părinții panicați.

Și uite așa eu,mi-am petrecut aproape 3 ore, singură prin casă. Un bebeluș de 7 luni, conceput, născut și crescut de 2 adulți prea relaxați,

Acel moment în care mami a înțeles, în sfârșit, părinții panicați

La ora 9 mami s-a trezit și ar putea sa jure că a făcut o veșnicie din dormitor până la mine. Pe drum a murit și a înviat de 3 ori. S-a pus pe jos, îi tremurau genunchii. Am tratat-o și eu la fel: am deschis un ochi, m-am întors cu fundul în sus și m-am culcat la loc. Pentru că da, între timp mă plictisisem și am tras un pui de somn. Ea mi-a făcut o poză.

Mami a părut afectată de incident toata ziua, ca și când nu ar ști că eu mă descurc în orice situație. Doar ați mai citit și alte întâmplări cu mine.