Când știu că începe o vacanță pe cinste? Când mami găsește minuni pe Booking și mă duce la o căsuță din copac. Sau așa ceva.

Când a găsit această căsuță din copac, din Porumbacu, parea extaziată. M-am gândit atunci că trebuie să fie ceva tare frumos. Și a fost.

Am plecat într-o seară târziu, pentru că mami s-a întins cu munca. Eu știam că în vacanță se pleacă imediat dupa biberonul de dimineață, dar nu am avut niciun cuvânt de spus (pentru că încă nu știu să vorbesc). Am făcut în jur de 4 ore pe drum. Dar nu m-a deranjat pentru că eu ador să mă plimb cu mașina. Am un loc special, atunci când călătoresc – scoica. Stau cu spatele la sensul de mers (cică așa trebuie). Mă bucur de vibrațiile mașinii, în timp ce visez prințese, jucării și îngerași. Să revenim…

O căsuță din copac pe placul tuturor

Când am ajuns la Porumbacu, în judetul Sibiu, era puțin peste miezul nopții. Mami a sunat gazda, un domn foarte amabil și drăguț, în ciuda faptului că l-am deranjat la 12 noaptea. Fiind foarte întuneric, am putut observa doar că este puțin răcoare, nu și împrejurimile. Ne-am minunat cu toții, cand am ajuns la căsuță. Căsuța din copac era așezată în spatele curții, în mijlocul unei mici păduri, deasupra unui pârâu. Și design-ul era minunat: mult lemn și pereți imenși din sticlă. Am mai fi stat să admirăm, dar a venit Moș Ene și am lăsat-o pentru ziua următoare.

Unde te mai plimbi cu bebelușul?

A doua zi, de dimineață, când ne-am trezit, am savurat un biberon și două cafele (din partea casei) la înălțime, pe terasă. Mami s-a apucat de lucru, pentru că era in timpul serviciului, iar eu cu tati am plecat să ne plimbăm și să vizităm Castelul de Lut din Valea Zânelor.

Și aici am văzut ceva nou, nu știu dacă l-aș numi chiar castel, însă este un complex chiar simpatic, cu o arhitectură specială și cu împrejurimi ce te fac să vrei să evadezi în mijlocul naturii. Și lui mami i-a plăcut, când a venit. Am stat ceva, ne-am jucat la râu, ne-am tăvălit prin căpițele de fân și am făcut multe poze. Totuși, mi s-a părut ciudat că a fost singurul loc, dintre cele vizitate de mine până acum, unde mi s-a cerut bilet de intrare. (chiar la preț întreg) A fost o sumă foarte mică, dar chiar și așa…chiar nu au observat ca eu sunt o mână de om și am doar câteva luni?

În a doua jumătate a zilei, am fost prin Sibiu să văd și eu orașul. Mami și tati mai fuseseră, dar eu nu eram în plan atunci. Dacă am înțeles bine, nici nu se cunoșteau pe vremea aia. Mi s-a părut un oraș elegant, curat, cu o oarecare tentă artistică, pe străzile căruia se aud multe limbi străine, deci pe acolo se profită și de potențialul turistic.

Spre seară, am obosit și eu,pentru că nici super bebeii nu au energie inepuizabilă. Ne-am întors la căsuță și nu știam dacă să ne culcăm sau să o mai admirăm puțin.

Am fost și pe Transfăgărășan

În ziua în care am plecat înapoi, spre București, am luat-o pe alt traseu și am văzut și Transfăgărășanul, pentru ca era la nici 15 km distanță de locul din care plecam. M-a fascinat, tot drumul m-am uitat pe geamul mașinii, în timp ce mă gândeam dacă să îmi sug degetul de la mână sau pe cel de picior. Dacă aș fi știut să vorbesc, peisajul m-ar fi lăsat fără cuvinte.

Am ajuns acasă mai relaxați și cu bateriile încărcate. Sper să mergeți și voi!